Fiindcă am învăţat despre strămoşii noştri, dacii...
Înfăţişarea geto-dacilor
(...) Femeile dace par să fi fost frumoase, de o frumuseţe
severă, aspră chiar, dar expresivă.
Columna Traiană le înfăţişează, poate
idealizându-le întrucâtva, zvelte, înalte, aparent puternice, purtând părul
pieptănat pe tâmple, cu cărare la mijloc şi strâns la spate într-un coc.
Îmbrăcămintea geto-dacilor, destul de simplă, semăna întrucâtva cu
portul popular românesc.
Bărbaţii purtau pantaloni (cioareci) de două feluri:
mai largi sau mai strâmţi pe picior, în genul iţarilor.
Cămaşa, despicată în
părţi, o purtau pe deasupra cioarecilor, incingându-se cu un brâu lat, probabil
de piele sau, eventual, din pânză groasă.
O haină cu mâneci şi cu creţuri, o
mantie scurtă, fără mâneci, având uneori franjuri, sau o şubă cu blană pe
dinăuntru, nu prea lungă, constituiau veşmintele de deasupra.
Mantia, prinsă cu
o fibulă (agrafă), avea, pare-se, o glugă cu care dacii îşi acopereau capul pe
vreme rea.
Femeile purtau o cămaşă încreţită, cu mâneci scurte, şi o fustă.
Columna Traiană ni le înfăţişează purtând uneori şi o manta lungă, bogat
drapată. O basma, probabil colorată, le acoperea părul.
Şi nobilii, şi oamenii de rând, bărbaţi şi femei, purtau în
picioare călţuni de pâslă sau opinci de piele, dar nu încape îndoială că vara
cei de la ţară umblau adesea desculţi.
În săpături s-au găsit „mâţe”
(crampoane) de fier care se prindeau de talpa încălţămintei pentru a uşura
mersul pe gheaţă şi zăpadă. Natural, atunci când mergeau călare, dacii aveau la
încălţăminte pinteni de fier.
sursa: Hadrian Daicoviciu, Dacii,
Ed. Hyperion, Chişinău, 1991