-Nu-mi place starea proastă pe care o am! Nu-mi place !… Sunt atât de indispus !… Şi de ce să fie altfel?… Uitaţi-vă la cerul acesta întunecat şi plictisitor… uitaţi-vă la apa aceasta mlăştinoasă – de culoare gri… iar împrejur totul e sumbru… mă plictisesc… mă plictiseeeesc atât de mult!
Hipo a oftat, a respirat adânc şi a început să se joace cu balonaşele. Dar îi ieşeau numai balonaşe mari şi gri şi… s-a plictisit foarte repede şi de acest joc.
-M-am săturat ! Eu fac într-una balonaşe, dar nimeni nu le vede ! Vaaaaaaai ! – se văita Hipo cel micuţ şi se scufundă adânc în apă, dar starea lui nu se îmbunătăţea deloc. Ce să fac ?! Ce să fac ?! bâlbâia plângându-şi de milă. Sărăcuţul de mine, nu am noroc…
-M-am săturat ! Eu fac într-una balonaşe, dar nimeni nu le vede ! Vaaaaaaai ! – se văita Hipo cel micuţ şi se scufundă adânc în apă, dar starea lui nu se îmbunătăţea deloc. Ce să fac ?! Ce să fac ?! bâlbâia plângându-şi de milă. Sărăcuţul de mine, nu am noroc…
Timpul trecea şi nimic nu se întâmpla.
-Ce plictiseală…..vaaaai…m-am săturat să stau în mlaştină!
-Ce plictiseală…..vaaaai…m-am săturat să stau în mlaştină!
Deodată, în spatele lui se auzi o muzică, însoţită de voci vesele şi imediat s-a arătat şi faţa strălucitoare a unei maimuţici.
-Salut Hipo! Ce zi minunată, nu-i aşa ? a spus ea.
- Mmmm… mie nu mi se pare aşa, a oftat micuţul hipopotam. Eu cred că ziua aceasta este foarte foarte plictisitoare… şi ieri a fost o zi plictisitoare… şi alaltăieri… şi în general eu mă plictisesc foarte tareîin mlaştina asta. M-am săturat să stau aşa, degeaba, fără să fac nimic!…
Maimuţica a dat din cap în semn de înţelegere :
- Eu ştiu de ce eşti atât de trist!
- De ce ? a întrebat curios, Hipo cel micuţ.
- Pentru ca eşti atât de singur! – a spus maimuţica. Şi de aceea te plictiseşti.
- Crezi asta ?!
- De ce ? a întrebat curios, Hipo cel micuţ.
- Pentru ca eşti atât de singur! – a spus maimuţica. Şi de aceea te plictiseşti.
- Crezi asta ?!
- Sunt sigură!… Tu ai nevoie de un prieten.
- Dar unde pot să-l găsesc ? a întrebat Hipo cel micuţ, sunt sigur că aici în mlaştina mea nu este. Şi s-a uitat cu îndoială la apa tulbure…
- Dar unde pot să-l găsesc ? a întrebat Hipo cel micuţ, sunt sigur că aici în mlaştina mea nu este. Şi s-a uitat cu îndoială la apa tulbure…
Maimutica s-a scărpinat în cap.
- Vino! Împreună vom căuta un prieten, poate cineva şi-a părăsit vreun prieten de care nu mai are nevoie…. sau poate cineva l-a pierdut.
- L-a pierdut ?! Hipo cel micuţ s-a cutremurat atât de tare încât iar a început să scoată balonaşe. Nu se poate ca cineva să piardă un prieten… Prietenul este ceva foarte preţios!…
- L-a pierdut ?! Hipo cel micuţ s-a cutremurat atât de tare încât iar a început să scoată balonaşe. Nu se poate ca cineva să piardă un prieten… Prietenul este ceva foarte preţios!…
Şi au plecat amândoi să caute un prieten pentru Hipo cel micuţ, numai că nici unul dintre ei nu ştia cum arată un prieten…
- Cu cine seamană un prieten ? a întrebat Hipo cel micuţ.
- Nu ştiu, a răspuns maimuţica.
- Are coadă?
- Nu ştiu!
- Blană vărgată?
- Nu ştiu !
- Este ţepos sau moale?
- Nu ştiu!
- Aspru sau neted?
- Nu ştiu!
- Cu cine seamană un prieten ? a întrebat Hipo cel micuţ.
- Nu ştiu, a răspuns maimuţica.
- Are coadă?
- Nu ştiu!
- Blană vărgată?
- Nu ştiu !
- Este ţepos sau moale?
- Nu ştiu!
- Aspru sau neted?
- Nu ştiu!
-Unde se află acest prieten misterios?
Au mers prin pădure, dar nu au întâlnit nici o făptură deosebită.
- Am ştiut, a spus Hipo cu îngrijorare. Am ştiut că o să rămân singur pe vecie, nu o să am prieteni niciodată!
- Prostii… spuse maimuţica. Noi încă nu am traversat toată poiana. El sigur se află acolo… undeva… prietenul tău! Sunt sigură că îl vom găsi!
Dar iată, că au ajuns şi la ultimul copac, au căutat în toate tufişurile, în toate gropiţele şi în toate moviliţele… şi nu au găsit nici un prieten.
-Nimeni!
S-au aşezat dezamăgiţi pe o stâncă.
-Vaaaaiiiii !!! Ochii hipopotamului cel micuţ erau plini de lacrimi. Lacrimi mari de hipopotam, care ameninţau să inunde toată grota în care stăteau.
- Vaaaaaiii !!!-plângea amarnic Hipo.
- Vă rog ! Nu faceţi aici prea multă apăraie! Locuitorii oraşului nu sunt încă pregătiţi pentru ploaie, a spus cineva din apropiere.
Hipo cel micuţ s-a întors surprins şi l-a văzut sub un tufiş pe bunicul arici. Toţi din pădure ştiau că bunicul arici este foarte înţelept!
- Vaaaai, nu o să am prieteni niciodată! – se văita Hipo cel micuţ.
- Nu te-am înţeles ! a spus ariciul, doar ai un prieten !
- Chiar ?! Unde este ? A fost atât de emoţionat încât a încetat să plângă imediat. Unde?… Unde este?
- Lângă tine, a spus bătrânul arici. Iată-l ! Şi a arătat înspre maimuţică. Ea a fost lângă tine tot timpul! Ea este prietena ta adevărată!
- Chiar ?! Unde este ? A fost atât de emoţionat încât a încetat să plângă imediat. Unde?… Unde este?
- Lângă tine, a spus bătrânul arici. Iată-l ! Şi a arătat înspre maimuţică. Ea a fost lângă tine tot timpul! Ea este prietena ta adevărată!
- Maimuţica ?… Dar ea nu seamănă cu mine deloc ! – a strigat Hipo tulburat şi jenat. Ea nu este mare ca mine şi nici măcar nu ştie să facă balonaşe.
Eu am crezut că prieten înseamnă ceva mare, roz şi minunat, ceva ieşit din comun ca un… ca un balon mare si colorat, ca… ca un cadou mare !
- Desigur că un prieten este un mare cadou, a aprobat bunicul arici.
Dar el nu arată mereu cum ţi-l imaginezi! El nu este un balon! Prietenul este prieten!…
* Prietenul este cel care vrea să fii Liber şi Fericit! Şi să ai Încredere în Tine!…
Sursa lectură: http://mariansabo.com/cum-arata-un-prieten/
Sursa imagini: internet
Sursa imagini: internet
*** V-a plăcut povestirea?
Încercaţi să căutaţi şi alte PROVERBE DESPRE PRIETENIE şi alcătuiţi o fişă pentru portofoliu.