„Toți oamenii mari au fost mai întâi copii,
dar puțini dintre ei își mai aduc aminte.” —
Antoine de Saint-Exupery
♥♥♥
CAPITOLUL V
VA URMA... mâine!
♥♥♥
Descopeream în fiecare zi câte
ceva în legătură cu planeta, cu plecarea şi călătoria lui. Lucrul acesta se
petrecea încetul cu încetul, pe măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând.
Astfel am ajuns, în cea de-a treia zi, să aflu de năpasta baobabilor.
A fost tot datorită oii, căci
deodată micul prinţ m-a întrebat, cuprins parcă de o mare îndoială:
– E adevărat, nu-i aşa, că oile mănâncă
copăcei?
– Da. E adevărat.
– Aha! Îmi pare bine.
Nu înţelegeam de ce era atât de
important ca oile să mănânce copăcei. Dar micul prinţ adăugă:
– Atunci înseamnă că mănâncă şi
baobabi?
I-am explicat micului prinţ că
baobabii nu sunt copăcei, ci nişte arbori cât bisericile de mari şi că, dacă ar
lua cu el chiar şi o întreagă turmă de elefanţi, turma aceasta tot nu i-ar
putea veni de hac nici măcar unui singur baobab.
Ideea cu turma de elefanţi îl făcu
pe micul prinţ să râdă :
– Ar trebui puşi unii peste alţii
…
Însă de îndată zise, cu înţelepciune:
– Baobabii, înainte de a creşte
mari, încep prin a fi mici.
– Chiar aşa! Dar de ce vrei tu ca
oile să mănânce puieţi de baobabi?
El mi-a răspuns: „Păi dar! Vezi
bine!” Ca şi când ar fi fost vorba despre un lucru foarte limpede.
Şi a trebuit
să-mi pun mintea la grea încercare pentru ca să aflu singur dezlegarea.
Şi, într-adevăr, pe planeta
micului prinţ se găseau, ca pe toate planetele, şi ierburi bune şi ierburi
rele.
Prin urmare, seminţe bune şi
seminţe rele de ierburi rele.
Numai că seminţele n-ai cum să le vezi. Ele dorm în
tainiţa pământului, până când i se năzare câte uneia să se trezească. Atunci începe
să se întindă şi scoate la soare, mai întâi cu sfiiciune, un firicel plin de
farmec şi nevătămător.
Dacă e vorba de un fir de ridiche
sau de un trandafir, îl poţi lăsa să crească-n voia lui.
Dar dacă e vorba
despre o plantă rea, trebuie să smulgi numaidecât aceasta plantă, chiar din
clipa în care ai descoperit-o. (***amintiţi-vă de ,,buruienile"din ,,Grădina sufletului"!)
Or, pe planeta micului prinţ se aflau niste
seminţe îngrozitoare … seminţe de baobab. Pământul planetei era plin de ele.
Or, de un baobab, dacă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poţi descotorosi
niciodată. Năpădeşte întreaga planetă.
O străpunge cu rădăcinile. Şi dacă
planeta este prea mică, şi dacă baobabii sunt prea mulţi, o fac să sară-n aer.
– E ceva ce ţine de disciplină,
mi-a spus mai apoi micul prinţ. După ce te-ai dichisit de dimineaţă, trebuie să
dichiseşti cu grijă şi planeta. Trebuie să te străduieşti să smulgi întotdeauna
baobabii, de îndată ce-i deosebeşti de copăceii de trandafir, cu care se aseamănă
mult, când sunt foarte tineri. E o treabă plicticoasă, dar foarte uşoară.
Şi, într-una din zile, m-a povăţuit
să-mi dau silinţa şi să fac un desen frumos, cu ajutorul căruia lucrul acesta să
le intre bine în cap copiilor de pe meleagurile mele.
„Dacă vor călători cândva – îmi
spunea el – s-ar putea să le fie de folos. Uneori, de laşi o treabă pentru mai
târziu, nu-i nici o pagubă. Când însă este vorba despre baobabi, întotdeauna se
întâmplă o groaznică nenorocire. Ştiam undeva o planetă, locuită de un trândav.
Nu luase seama la trei copăcei …”
Iar eu sub îndrumările micului
prinţ, am desenat această planetă. Mie, unuia, nu prea îmi place să fac pe
moralistul. Însă primejdia baobabilor e atât de puţin cunoscută şi neajunsurile
care îl pândesc pe acela ce s-ar rătăci pe un asteroid sunt atât de mari, încât
de asta dată, mă abat de la tăcerea mea.
Şi spun: „Copii! Fiţi atenţi la baobabi!”
Doar de aceea m-am trudit atâta
cu acest desen, ca să le dau de veste prietenilor mei că-i paşte o primejdie pe
lângă care trec de multă vreme, ca şi mine, fără să-şi dea seama.
Povaţa merită
aceasta osteneală.
Poate vă veţi pune întrebarea: „Oare de ce în cartea aceasta
nu se găsesc şi alte desene, la fel de măreţe, ca desenul cu baobabii?” răspunsul
este foarte simplu: Am încercat, dar nu am izbutit. Când am desenat baobabii,
am fost însufleţit de simţământul că nu e nici o clipă de pierdut.
Sursa:https://nicoletasavin.wordpress.com/
