Pe această pagină puteţi scrie
tot ce doriţi,
tot ce simţiţi:
mesaje, gânduri....orice!
♥♥♥
Voi, copii, sunteţi minunaţi!
Cei mai frumoşi, cei mai sensibili,
cei mai iubitori!
♥♥♥
Sunt mândră de voi
şi
veţi rămâne mereu în sufletul meu!
♥♥♥
♥♥♥
Vă îmbrăţişez cu drag
şi vă trimit
multă, multă iubire!
♥♥♥
Şi...spuneţi mereu:
,,ASTĂZI ESTE O ZI MINUNATĂ!"
♥♥♥
Şi...spuneţi mereu:
,,ASTĂZI ESTE O ZI MINUNATĂ!"
♥♥♥
În curând o să vă postez mesajul meu.
Multumim ca ati facut o pagina noua ca sa scriem ce simtim. Eu va multumesc din sufletul meu pentru tot. Dumneavoastra si colegi mei sunteti a doua mea familie. Eu din toata inima mea si din tot sufletul meu va iubesc foarte foarte mult si veti ramane mereu in sufletul meu! Va trimit multa multa iubire si va imbratisez cu drag! VA IUBESC!!!
RăspundețiȘtergere♥ Cu drag! Mulţumesc, Delia! Şi eu vă iubesc! Pe toţi! Veţi rămâne preferaţii mei! ♥♥♥
ȘtergereIată-mă ajuns la sfârșitul clasei a-IV-a. Am impresia că anii au trecut în zbor iar clipele s-au strecurat ca o părere pe lângă mine. Ce aș putea spune acum? Amintirile se îngrămădesc de-a valma și îmi este tare greu să aleg doar una singură. Mă uit pe pozele strânse într-un album. Clipe de neuitat așezate cronologic ca într-o bibliotecă a amintirilor. Doamna ne-a rugat să povestim despre cea mai prețioasă amintire a primilor noștri ani de școală. Mi s-a părut simplu! Acum nu știu ce să aleg, dar voi încerca.
RăspundețiȘtergereCred că cea mai dragă amintire din cei patru ani de școală o am chiar din prima mea zi de școlar. Ca și acum, și atunci sufletul îmi era năpădit de emoții pe care nu le puteam stăpâni. Stăteam în curtea aceea mare a școlii, îmbrăcat în uniformă, și duceam un ghiozdan mare-mare, în care nu aveam decât penarul. Cărțile ne așteptau pe bancă, în clasă. O strângeam tare de tot pe mami de mână și nu voiam să-i dau drumul cu nici un preț. Îmi era teamă că, dacă nu o țin de mână, o să încep să plâng și asta era exclus.
Deodată am observat că de noi se apropie o doamnă înaltă, care purta pantofi cu toc, și era îmbrăcată elegant.
-Suntem în clasa I? a întrebat dumneaei . Mi s-a părut caraghios. Cum să fim în clasa I? Ce, doamna aceea este tot în clasa I? Mi s-a părut amuzant și, pentru o clipă, am uitat că eram gata să plâng. Apoi doamna a continuat adresându-se mamei:
-Veniți cu ea puțin mai în față, să ne grupăm puțin!
Am mers însoțit de mama și, spre surpriza mea, toți copiii erau de mânuță cu mămicile lor. ”Așadar, m-am gândit eu, doamna nu se supără!” Gândul mi-a dat încredere și curaj.
Timpul a trecut. Zi de zi plecam la școală mai încrezător și mai fericit. Uneori vacanțele păreau lungi și chiar așteptam școala. Am trecut, alături de colegi, prin tot felul de evenimente și întâmplări: unele bune, altele mai puțin. Doamna s-a bucurat pentru cele bune, dar nu s-a supărat pentru cele mai puțin bune. Ne-a ajutat să depășim necazurile, să cerem ajutorul, să avem încredere unii în alții ca o familie. Acum, la sfârșitul clasei a-IV-a îmi tot stăruie în minte strofa următoare:
”Când am venit la școală-n toamnă
Eram un țânc sfios și mic
M-ați mângâiat pe creștet, doamnă
Și parcă m-am simțit voinic!
♥ Mulţumesc, Iza! Frumoase cuvinte! Frumoase gânduri şi sentimente! Ca şi voi! Mulţumesc mult! ♥♥♥
ȘtergereCe ciuda imi e ca nu mai sunt mic
RăspundețiȘtergere♥ Bucură-te că ai crescut...din toate punctele de vedere! :)Păstrează amintirile frumoase!♥♥♥
ȘtergereMa primiti in clasa dumneavoastra . Fara dumneavoastra clasa noastra este goala imi e dor sa fiu mic
RăspundețiȘtergereIonut Toaca
♥♥♥ Şi mie mi-e dor de voi! ♥ Mi-aş dori, dar trebuie să mergem mai departe! Cu drag!♥♥♥
ȘtergereLA MULTI ANI TUTUROR ROMANILOR DIN ROMANIA SI ROMANILOR DIN ALTE TARI a a 1 DECEMBRIE 2015
RăspundețiȘtergereMAMA LUI IONUT TOACA
RăspundețiȘtergere