- Andrei, e timpul să te culci! – îi
spune băieţelului mama sa. Andrei însă este ocupat cu maşinuţele sale şi nici
gând să lase joaca.
- Lasă-mă să mă mai joc un pic! – o
roagă pe mama.
- Nici vorba! Chiar şi aşa ai stat
mai mult ca de obicei. Hai, repede!
Copilul protestează, dar până la urmă
mama reuşeşte să-l culce. Un pupic grăbit de noapte bună, stingerea, se-nchide
uşa.
Abia trec câteva minute şi Andrei îşi
scoate capul:
- Mi-e sete!
- Bine, fugi şi bea ceva, dar
repede! – spune mama.
Andrei trece cu pas ca de melc prin
sufragerie. Încearcă să prindă cât mai mult cu putinţă din programul de seara
al televizorului.
- Acelaşi circ în fiecare seară! –
mormăie tata.
După multă tărăgănare Andrei trece fără
poftă în camera sa.
În aceeaşi seară, undeva departe,
departe de Andrei şi părinţii săi, spiriduşul Ene se pregătea din nou pentru a
veni pe Pământ. După cum ştiţi, spiriduşul Ene presară pe genele copiilor un
praf fermecat ca aceştia, vor, nu vor, să adoarmă.
Dar voi nu ştiţi că şi Ene are o
ceată de copii. Cei mai mari dintre copiii spiriduşului îl pot ajuta deja în
munca sa, iar cel mai mic, un năzdrăvan tare curios îşi băga nasul peste tot!
Tot timpul îl necăjeşte pe Ene să-l ducă şi pe el pe Pământ. Dar degeaba! În
seara aceasta s-a hotărât însă ca în taină să-l însoţească totuşi pe tatăl său.
După cum ştiţi, Ene cară în spinare
un sac mare cu praf-de-somn. Spiriduşul cel mic varsă un pic de praf din sac şi
se bagă în el… Aşa zbură spre Pământ.
Ajunşi pe Pământ Spiriduţă părăseşte
neobservat sacul. Încă ameţeşte datorită zborului. Îşi inchide ochii şi se
sprijină de un perete. Când îşi ridică ochii, tatăl lui era deja departe.
Spiriduţă nu stă supărat mult timp.
- Dau o raită pe Pământ şi tot voi
mai avea timp să-l caut pe tata, gândeşte el mulţumit. Să vedem acum ce este în
camera aceasta.
Stiţi în care cameră a nimerit
Spiriduţă? Da, da, în camera lui Andrei!
- Dar ce creatură mai e şi asta?
strigă surprins Andrei. Cine eşti tu? Nu te cunosc!
- Bineînţeles că nu mă cunoşti!
spune Spiriduţă. Sunt pentru prima oară pe Pământ. Tatăl meu este Ene, cel care
aduce somnul.
- Ştii ceva? Mi-ai putea face un
mare serviciu. Atât de tare mă plictisesc în patul meu! Dacă ar fi după mine,
nu aş dormi niciodată. M-aş putea juca mai mult timp dacă nu aş dormi. Tu mă poţi
ajuta cu siguranţă ca Ene să nu intre în camera mea.
Spiriduţă este foarte mândru că
Andrei presupune că îl poate ajuta cu ceva. Îi povesteşte lui Andrei că Ene
presară la uşa fiecărei case un pumn de praf magic, drept semn că la acea casă
copiii au adormit. Aşa Ene se asigură că a reuşit să adoarmă toţi copiii.
- Ştii ceva? spune Spiriduţă. Am să
presar praf magic în faţa casei tale şi astfel tata va crede că ai adormit.
- Super! se bucură Andrei. Aşa pot să
mă joc cât vreau! Mulţumesc frumos, dragă Spiriduţă.
Andrei se joacă bucuros cu maşinuţele
toata noaptea.
A doua zi de dimineaţă, Andrei este
foarte palid, are cearcane sub ochi. Prietenii îl cheamă la joacă.
- Să organizăm un cros! propune unul
dintre băieţi.
Andrei se bucură pentru că îi place
să alerge. De îndată ce se da startul, Andrei rămâne mult în urmă. De obosit ce
era nu mai reuşea să fugă. Abia se târa ca un melc. Simţea că picioarele îi
sunt ca de burete. Andrei se supără foarte tare că a ieşit ultimul şi se duce
acasă.
Dar nici acasă nu are chef de nimic.
După-masă se poate uita la emisiunea pentru copii, dar nici măcar interesantul
film de aventuri nu-i poate capta atenţia. Îl doare capul, abia îşi poate ţine
ochii deschişi. Aşa că seara se culcă mai devreme ca de obicei.
După ce mama stinge lumina apare
Spiriduţă.
- Cum îţi este? Nici acum nu vrei să
dormi?
Andrei ar vrea să spună ca mai bine
doarme, dar se răzgândeşte şi spune că vrea să rămână treaz din nou.
Şi Andrei din nou îşi petrece noaptea
treaz. Dar acum joaca cu maşinuţele nu mai este o bucurie. Scotoceşte printre
jucării, dar nimic nu-l interesează cu adevărat.
- Nu este un lucru chiar atât de rău
somnul!gândeşte el în sinea lui.
La micul dejun mama îi serveşte
felul lui preferat de mâncare: cereale cu lapte. Numai că Andrei este atât de
slăbit de oboseală, încât nu poate ţişpne lingura. Este nevoit să renunţe la mâncarea
lui preferată.
Andrei iese în parc, dar acolo nu
are nici o putere să se joace.
Andrei doreşte să doarmă.
- Ce prostuţ am fost! Omul nu poate
avea chef pentru toate, dacă nu s-a odihnit bine. Doar atunci poate să se
joace, să se distreze, să facă ce îi place.
Seara Andrei îl roagă pe Spiriduţă
să nu mai presare praf magic la uşa lui. Când intră în cameră, Ene îl vede pe
Spiriduţă. Andrei adoarme şi Spiriduţă îi povesteşte tatălui său cum l-a ajutat
pe Andrei să stea treaz două nopţi la rând.
Ene îl dojeneşte şi îi explică că,
spre deosebire de spiriduşi, oamenii au mare nevoie de somn pentru a putea să
facă ceea ce îţi doresc.
Când s-a trezit a doua zi, Andrei a înţeles
că fără somn nu poate să facă nimic din ceea ce îi face placere şi din acea zi
a avut mare grijă să doarmă în fiecare noapte în care mama îl ducea la culcare.
Sursa: Maria Dorina Pasca “Povestea terapeutica”,
Editura Ardealul, 2004
PROIECTUL EDUCAŢIONAL
Activităţile derulate, în cadrul proiectului, au fost variate. Am încercat să îmbinăm cât mai armonios utilul cu plăcutul, să
cunoaştem diferite legende, tradiţii şi obiceiuri româneşti, referitoare la
primăvară şi, în special, la luna martie, apoi să transpunem aceste cunoştinţe
în practică: să confecţionăm mărţişoare, felicitări, şi alte
obiecte-cadouri pentru mame, să organizăm un program artistic de 8 Martie şi
chiar să compunem texte scurte,
ghicitori şi poezii despre natură, primăvară, mărţişor, Ziua Mamei, etc., sperând să aducem un zâmbet şi o rază de soare în sufletele mamelor.
