vineri, 28 martie 2014

,,Mamei, în dar..."" - proiect educaţional

     PROIECTUL  EDUCAŢIONAL

,, MAMEI, ÎN DAR..."
martie 2014

 MOTTO:

,, Mama este cel dintâi dascăl al nostru; de la dânsa începem a lua cele dintâi cunoştinţe, în braţele ei începem a judeca binele din rău; în braţele ei petrecem toată pruncia şi copilăria noastră; în faptele ei începem şi noi a ne închipui cum trebuie a trăi în viaţa viitoare; într-un cuvânt, drumul pe care ni-l apucăm în această viaţă îşi are începutul în cele dintâi şi fragede pasuri pe care mama ne îndreaptă şi care, ghemul cuvântării şi al judecăţii noastre, mama începe a ni-l desfăşura’’.     
                                                                                     I.HELIADE  RĂDULESCU

                               
Renaşterea naturii, primăvara, ne face să simţim energia unui nou început, ne înmiresmează sufletul cu parfumul florilor ei, ne aduce speranţa, optimismul, încrederea şi ne arată ce înseamnă să zâmbeşti, să iubeşti şi să dăruieşti.
Astfel, a apărut ideea proiectului ,,Mamei, în dar..”, propunându-ne ca întreaga lună martie să o dedicăm mamei, fiinţa cea mai iubită.
Activităţile derulate, în cadrul proiectului, au fost variate. Am încercat să îmbinăm cât mai armonios utilul cu plăcutul, să cunoaştem diferite legende, tradiţii şi obiceiuri româneşti, referitoare la primăvară şi, în special, la luna martie, apoi să transpunem aceste cunoştinţe în practică: să confecţionăm mărţişoare, felicitări, şi alte obiecte-cadouri pentru mame, să organizăm un program artistic de 8 Martie şi chiar să compunem texte scurte, ghicitori şi poezii despre natură, primăvară, mărţişor, Ziua Mamei, etc., sperând să aducem un zâmbet şi o rază de soare în sufletele mamelor.
           FELICITĂRI TUTUROR!    

Sursa imagini: internet

Poveşti cu tâlc - ,,Nu vreau..."


Nu vreau inca sa ma culc


            - Andrei, e timpul să te culci! – îi spune băieţelului mama sa. Andrei însă este ocupat cu maşinuţele sale şi nici gând să lase joaca.
            - Lasă-mă să mă mai joc un pic! – o roagă pe mama.
            - Nici vorba! Chiar şi aşa ai stat mai mult ca de obicei. Hai, repede!
            Copilul protestează, dar până la urmă mama reuşeşte să-l culce. Un pupic grăbit de noapte bună, stingerea, se-nchide uşa.
            Abia trec câteva minute şi Andrei îşi scoate capul:
            - Mi-e sete!
            - Bine, fugi şi bea ceva, dar repede! – spune mama.
            Andrei trece cu pas ca de melc prin sufragerie. Încearcă să prindă cât mai mult cu putinţă din programul de seara al televizorului.
            - Acelaşi circ în fiecare seară! – mormăie tata.
            După multă tărăgănare Andrei trece fără poftă în camera sa.
            În aceeaşi seară, undeva departe, departe de Andrei şi părinţii săi, spiriduşul Ene se pregătea din nou pentru a veni pe Pământ. După cum ştiţi, spiriduşul Ene presară pe genele copiilor un praf fermecat ca aceştia, vor, nu vor, să adoarmă.
            Dar voi nu ştiţi că şi Ene are o ceată de copii. Cei mai mari dintre copiii spiriduşului îl pot ajuta deja în munca sa, iar cel mai mic, un năzdrăvan tare curios îşi băga nasul peste tot! Tot timpul îl necăjeşte pe Ene să-l ducă şi pe el pe Pământ. Dar degeaba! În seara aceasta s-a hotărât însă ca în taină să-l însoţească totuşi pe tatăl său.
            După cum ştiţi, Ene cară în spinare un sac mare cu praf-de-somn. Spiriduşul cel mic varsă un pic de praf din sac şi se bagă în el… Aşa zbură spre Pământ.
            Ajunşi pe Pământ Spiriduţă părăseşte neobservat sacul. Încă ameţeşte datorită zborului. Îşi inchide ochii şi se sprijină de un perete. Când îşi ridică ochii, tatăl lui era deja departe. Spiriduţă nu stă supărat mult timp.
            - Dau o raită pe Pământ şi tot voi mai avea timp să-l caut pe tata, gândeşte el mulţumit. Să vedem acum ce este în camera aceasta.
            Stiţi în care cameră a nimerit Spiriduţă? Da, da, în camera lui Andrei!
            - Dar ce creatură mai e şi asta? strigă surprins Andrei. Cine eşti tu? Nu te cunosc!
            - Bineînţeles că nu mă cunoşti! spune Spiriduţă. Sunt pentru prima oară pe Pământ. Tatăl meu este Ene, cel care aduce somnul.
            - Ştii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atât de tare mă plictisesc în patul meu! Dacă ar fi după mine, nu aş dormi niciodată. M-aş putea juca mai mult timp dacă nu aş dormi. Tu mă poţi ajuta cu siguranţă ca Ene să nu intre în camera mea.
            Spiriduţă este foarte mândru că Andrei presupune că îl poate ajuta cu ceva. Îi povesteşte lui Andrei că Ene presară la uşa fiecărei case un pumn de praf magic, drept semn că la acea casă copiii au adormit. Aşa Ene se asigură că a reuşit să adoarmă toţi copiii.
            - Ştii ceva? spune Spiriduţă. Am să presar praf magic în faţa casei tale şi astfel tata va crede că ai adormit.
            - Super! se bucură Andrei. Aşa pot să mă joc cât vreau! Mulţumesc frumos, dragă Spiriduţă.
            Andrei se joacă bucuros cu maşinuţele toata noaptea.
            A doua zi de dimineaţă, Andrei este foarte palid, are cearcane sub ochi. Prietenii îl cheamă la joacă.
            - Să organizăm un cros! propune unul dintre băieţi.
            Andrei se bucură pentru că îi place să alerge. De îndată ce se da startul, Andrei rămâne mult în urmă. De obosit ce era nu mai reuşea să fugă. Abia se târa ca un melc. Simţea că picioarele îi sunt ca de burete. Andrei se supără foarte tare că a ieşit ultimul şi se duce acasă.
            Dar nici acasă nu are chef de nimic. După-masă se poate uita la emisiunea pentru copii, dar nici măcar interesantul film de aventuri nu-i poate capta atenţia. Îl doare capul, abia îşi poate ţine ochii deschişi. Aşa că seara se culcă mai devreme ca de obicei.
            După ce mama stinge lumina apare Spiriduţă.
            - Cum îţi este? Nici acum nu vrei să dormi?
            Andrei ar vrea să spună ca mai bine doarme, dar se răzgândeşte şi spune că vrea să rămână treaz din nou.
            Şi Andrei din nou îşi petrece noaptea treaz. Dar acum joaca cu maşinuţele nu mai este o bucurie. Scotoceşte printre jucării, dar nimic nu-l interesează cu adevărat.
            - Nu este un lucru chiar atât de rău somnul!gândeşte el în sinea lui.
            La micul dejun mama îi serveşte felul lui preferat de mâncare: cereale cu lapte. Numai că Andrei este atât de slăbit de oboseală, încât nu poate ţişpne lingura. Este nevoit să renunţe la mâncarea lui preferată.
            Andrei iese în parc, dar acolo nu are nici o putere să se joace.
            Andrei doreşte să doarmă.
            - Ce prostuţ am fost! Omul nu poate avea chef pentru toate, dacă nu s-a odihnit bine. Doar atunci poate să se joace, să se distreze, să facă ce îi place.
            Seara Andrei îl roagă pe Spiriduţă să nu mai presare praf magic la uşa lui. Când intră în cameră, Ene îl vede pe Spiriduţă. Andrei adoarme şi Spiriduţă îi povesteşte tatălui său cum l-a ajutat pe Andrei să stea treaz două nopţi la rând.
            Ene îl dojeneşte şi îi explică că, spre deosebire de spiriduşi, oamenii au mare nevoie de somn pentru a putea să facă ceea ce îţi doresc.
            Când s-a trezit a doua zi, Andrei a înţeles că fără somn nu poate să facă nimic din ceea ce îi face placere şi din acea zi a avut mare grijă să doarmă în fiecare noapte în care mama îl ducea la culcare.
Sursa:  Maria Dorina Pasca “Povestea terapeutica”, Editura Ardealul, 2004

Ion Creanga Mos Ion Roata