Poveşti cu tâlc - ,,Grădinarul şi discipolul"

 GRĂDINARUL ŞI DISCIPOLUL

      A fost odată un grădinar care era foarte priceput. Atât de priceput încât îi mersese vestea şi în ţinuturile învecinate şi mulţi dintre părinţi îşi trimiteau odraslele la el ca să înveţe meşteşugul.

   Grădinarul îi primea şi îi învăţa cu bucurie, iar discipolii (ucenicii) săi reuşeau după un timp să cultive plante la fel de frumoase şi de sănătoase ca şi ale maestrului lor.

   Într-o zi a venit la el un tânăr foarte dornic să înveţe arta grădinăritului. Bătrânul l-a primit, l-a pus într-o grupă de începători şi s-au apucat de treabă. Cu toţii munceau cu spor şi voie bună, iar după o vreme au început să apară primele rezultate. Micile plăntuţe care se iveau din pământ erau la fel de frumoase şi de sănătoase ca şi cele ale grădinarului, cu o singură excepţie. Plantele îngrijite de tânărul nostru păreau bolnave şi neajutorate.

   Deşi atât grădinarul cât şi tânărul le acordau o atenţie specială, răsadurile o duceau din ce în ce mai prost pe zi ce trecea.

    Intrigat, bătrânul a luat o torţă şi s-a furişat lângă stratul respectiv după apusul soarelui, aşezându-se la pândă. Nu mult după miezul nopţii el a zărit o siluetă în întuneric apropiindu-se de strat. A aprins torţa şi a sărit din ascunziş surprinzându-l pe hoţ.

   Mare a fost mirarea bătrânului când a văzut că cel prins era chiar discipolul, care neliniştit de evoluţia plantelor sale venea în fiecare noapte să verifice dacă rădăcinile au mai crescut sau nu.

Sursa:http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/2007/12/gradinarul-si-discipolul.html