DIN INIMĂ PENTRU TOŢI...♥: ,,Lebedele sălbatice"-Lb română-E.N. model 1

luni, 11 mai 2015

,,Lebedele sălbatice"-Lb română-E.N. model 1

A fost odată un rege care avea unsprezece fii şi o singură fată, pe nume Eliza.

Copiii creşteau fericiţi, cu toate că mama lor murise cu mulţi ani în urmă. Regele s-a însurat a doua oară, cu o femeie despre care nu ştia că este o vrăjitoare rea. Mama vitregă nu îi iubea deloc pe copii şi a reuşit să o ducă pe Eliza departe, la o familie săracă, iar pe băieţi i-a preschimbat în unsprezece lebede.

Anii au trecut şi Eliza s-a făcut o fată de toată frumuseţea. Când a împlinit cincisprezece ani, tatăl său a adus-o acasă. Când i-a văzut chipul drăgălaş, vrăjitoarea a urât-o şi mai tare, aşa că i-a înnegrit fetei pielea şi i-a încâlcit părul, în aşa fel încât tatăl ei, când a văzut-a, nu a recunoscut-o şi a izgonit-o de la palat.

Părăsită şi singură, Eliza a mers cale lungă, până a ajuns într-o pădure. Într-o vale a găsit un pârâu limpede, în care s-a spălat de negreală, cu apă limpede, fire de busuioc și flori de nufăr, şi a ieşit de acolo curată şi mai frumoasă ca niciodată. În acea noapte, Eliza i-a visat pe cei unsprezece fraţi ai săi, care crescuseră şi ei între timp.

A doua zi, dis-de-dimineață, a întâlnit pe cărare o bătrână, pe care a întrebat-o dacă nu cumva a văzut unsprezece prinţi.

− Nu, răspunse bătrâna, dar ieri am văzut înotând în pârâul din pădure unsprezece lebede ce purtau coroane de aur.

Eliza a pornit de-a lungul pârâului până la vărsarea lui în mare. Aici a aşteptat până pe înserat, când a văzut unsprezece lebede care zburau chiar spre locul unde se afla ea. Fata s-a ascuns într-o tufă şi le-a privit cum veneau pe pământ una câte una. Când întunericul s-a lăsat de-a binelea, lebedele s-au preschimbat în unsprezece voinici. Fata a scos un ţipăt de bucurie. Erau fraţii ei!

Prinţii îi povestiră că locuiesc dincolo de mare şi că trebuie să se întoarcă acolo.

− Luaţi-mă cu voi! i-a rugat fata.

În noaptea ce a urmat, prinţii au împletit din trestii un covoraş. Când a răsărit soarele, ei s-au preschimbat în lebede. Au aşezat-o pe fată pe covoraş şi l-au apucat cu ciocurile lor puternice, ridicându-l în văzduh.

După o lungă călătorie, au ajuns pe celălalt ţărm al mării. În prima noapte, Eliza a visat o zână care i-a spus cum îşi poate scăpa fraţii de vrajă:

− Adună urzici şi ţese din ele unsprezece cămăşi, i-a spus zâna. Aruncă-le peste fraţii tăi şi vor scăpa de vrajă. Dar ţine minte: până vei termina, nu ai voie să scoţi un cuvânt! Altfel, te chinui degeaba!

Eliza a găsit adăpost într-o casă părăsită, aflată în apropierea țărmului, și s-a apucat de lucru. Urzicile îi băşicau degetele, iar faptul că nu avea voie să vorbească deloc, nici măcar cu fraţii ei, o chinuia. Dar fata a îndurat cu bucurie toate acestea pentru că abia aştepta să îşi scape fraţii de vrajă.

Câteva zile mai târziu, un vânător a trecut pe acolo. Lebedele erau plecate

după mâncare, iar Eliza era singură. Vânătorul era chiar regele acelei ţări. El a fost uimit de frumuseţea fetei şi a luat-o la palat, cu gândul să o ia de soţie.

Eliza a vrut să scape, dar nu avea voie să vorbească şi să îi spună regelui că ea

trebuie să îşi termine treaba neapărat. De altfel, începuse să îl îndrăgească pe rege pentru că era om bun. Regele i-a dat o cameră numai a ei, unde Eliza putea să lucreze la cămăşi, fără să fie deranjată de cineva.

Fata mai avea nevoie doar de o singură grămadă de urzici pentru a termina de

împletit cămăşile. Într-o noapte întunecoasă, s-a furişat afară din palat şi s-a dus lângă biserică, acolo unde urzicile creşteau mai dese. Dar preotul a văzut-o şi a crezut că e o vrăjitoare. Când a auzit regele aceasta, tare s-a mai întristat! Trebui să hotărască o pedeapsă. În vremea aceea, vrăjitoarele primeau pedepse aspre.

Ajunsă la închisoare, Eliza s-a grăbit să-şi termine treaba la timp.

A venit şi ziua când fata trebuia să fie pedepsită. Cele unsprezece lebede au venit lângă ea. Îndată, Eliza a aruncat pe ele cele unsprezece cămăşi ţesute din urzici. Sub ochii înfricoşaţi ai mulţimii, lebedele s-au preschimbat în prinţi. Fata a strigat: