Mărţişor - sărbătoare în alb şi roşu

Simbolistica mărţişoarelor

     La sfârşitul secolului al XIX-lea copii, fete şi băieţi fără deosebire, primeau de la părinţi în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, un mărţişor. 

     De acesta se agăţa o monedă de argint sau de aur, se purta legat la mână, prins în piept sau la gât. 

     El era scos la o anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paşte, Arminden) sau la înflorirea unor arbuşti şi pomi fructiferi (măceş, porumbar, trandafir, păducel, vişin, zarzăr, cireş, etc.) şi agăţat pe ramurile înflorite. 

     Se credea că purtătorii mărţişorului nu vor fi pârliţi de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, plăcuţi, drăgăstoşi şi norocoşi, feriţi de boli şi de deochi.

     După unele informaţii mărţişorul se confecţiona din două fire răsucite de lână colorată, albă şi neagră sau albă şi albastră şi făcut cadou în ziua întâi din luna martie când apărea pe cer Luna Nouă. 

     Aromânii puneau mărţişorul în ajunul zilei de 1 martie, adică în seara zilei de 28 sau 29 februarie.

     Sărbătorile cu ajun şi calculul timpului în funcţie de o anumită fază a lunii sunt caracteristice calendarelor lunare care au precedat, atât la daci cât şi la romani, actualele calendare solar-lunare. Obiceiul mărţişorului este o secvenţă a unui scenariu ritual de înnoire a timpului şi anului, primăvara, la naşterea şi moartea simbolică a Dochiei. 

     După unele tradiţii, firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului. 

     De la români şi aromâni obiceiul mărţişorului a fost preluat şi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.

     Fetele şi uneori femeile tinere purtau mărţişoare de 1 martie pentru sărbătoarea venirii primăverii, dar şi pentru caracterul lor de talisman solar.

     Mărţişorul este, înainte de orice, un simbol. 

     Aşa cum afirma poetul George Coşbuc într-un studiu dedicat mărţişorului, acesta este simbolul soarelui primăverii, al cărui chip seamănă, în credinţa populară, cu un ban de argint. Sigur că nu banul ca atare, ci rotundul de argint pur, alb, este asociat soarelui. 

     Şi să nu uităm că, în acelaşi timp, albul reprezintă, în credinţa noastră populară, un semn al puterii, al forţei. 

     George Coşbuc mai spunea, în studiul amintit că: "mărţişorul e un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poporul nostru îl cunoaşte şi îl ţine în mare cinste şi îl poartă copiii, fetele şi mai rar nevestele şi flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumuseţe şi de iubire". 

     În folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: 

- primăvara prin roşu;

- vara prin verde sau galben;

- toamna prin negru sau albastru;

- iarna prin alb. 

   De aceea, se poate spune că şnurul de care se agaţă mărţişorul şi care e împletit în culorile alb-rosu, e şi el un simbol al trecerii de la iarna cea albă, la primăvara clocotind de viaţă ca focul şi sângele.
     Semnificaţia culorilor mai este tălmăcită şi altfel, în credinţa populară: se poate spune că roşul, dat de foc, sânge şi soare, este atribuit vitalităţii femeii, iar albul, ca zăpada rece şi pură, ca apele înspumate, ca norii de pe cer, semnifică înţelepciunea bărbatului.

     De ce purtăm mărţişorul ? 

     Explicaţia a fost dată tot de George Coşbuc în studiul său : ,,scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul cam cu acelaşi rost cum purtăm noi o cruce ori un chip al lui Hristos în sân. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet. "

     Şi tot în acelaşi studiu mai spunea George Coşbuc : ,,Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu aşa ca podoabă ori ca jucărie."
                
     În timp, obiceiul de a purta mărţişorul făcut dintr-un ban de argint s-a pierdut şi, în acest sens, acelaşi autor comentează: " la oraşe e o sminteală mare a rostului ce-l are mărţişorul, că-l facem din aur ori din tinichea galbenă, când el ar trebui să fie numai alb din argint, şi mai ales că-i dăm forma de inimă, de carte, de floare, de porc sau de alt animal, când el trebuie să fie numai rotund cum e soarele."

             

    Cum şi când se poartă mărţişorul?

     Ca să respectăm tradiţia, mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 martie până când se arată semnele de biruinţă ale primăverii : până se aude cucul cântând, până ce înfloresc cireşii ori trandafirii, până ce vin berzele sau rândunelele. 

     Atunci, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.
     Dincolo de obiceiuri şi simboluri legate de mărţişor, el ramâne ca o întrupare a bucuriei de a trăi, a dragostei de viaţă, un semn prin care noi, oamenii salutăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii. 

     Mărţişorul rămâne, peste timp, simbolul soarelui atotputernic şi al purităţii sufleteşti. 

 V-aţi gândit, vreodată, că a dărui un mărţişor înseamnă a dărui o fărâmă de soare ?

Sursa: Crestinortodox.ro

    

         

Sursa imagini: internet