DIN INIMĂ PENTRU TOŢI...♥: Un simbol

duminică, 2 martie 2014

Un simbol - Mărţişorul

Mărţişorul este un SIMBOL! ♥

Este un obicei de pe vremea dacilor şi romanilor.

În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de 8000 de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gât.

Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii.

În schimb, culoarea albă, dată de limpezimea apelor, de albul norilor, de zăpada rece şi pură era specifică înţelepciunii bărbatului.

Pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie.

Alte surse arată că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lână, negru cu alb. Tipul de monedă: aur, argint sau bronz indica statutul social.

Ele erau purtate pentru a avea noroc şi pentru a avea o vreme bună. Dacii credeau că aceste amulete aduc frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui.

Pe vremea romanilor mărţişorul era legat de sărbătoarea începutului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie.

Cu aceasta ocazie exista obiceiul de a se dărui un cadou: un fir roşu împletit cu unul alb care simbolizau: roşul dragostea, iar albul puritatea.

Simbolul şnurului realizat din cele două părţi răsucite, una albă şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească.

El se regăseşte şi în steagul căluşarilor, la bradul de nuntă şi în multe alte obiceiuri străvechi.

Simbolul împletirii roşu-alb se întâlneşte şi în tradiţiile orientale, roşul simbolizând principiul feminin, iar albul, masculinitatea.

Pe vremuri, în unele zone, şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru.

Culoarea neagră simboliza întunericul iernii., iar partea albă, lumina primăverii.

Combinaţia alb-negru a fost numită ,,Funia anului". Ea este formată din fire albe şi negre, ce reprezintă cele 365 de zile ale anului. Funia anului reprezintă legătura dintre iarnă şi vară, albul şi negru reprezentând opoziţiile lumină/întuneric, cald/rece, viaţă/moarte.

Albul este simbolul purităţii, al luminii, în timp ce negrul este culoarea originilor, a fertilităţii şi a solului roditor.

Albul poate fi Cerul, iar negrul - Pământul.

Şnurul de mărţişor, format din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, lumină-întuneric.

După unele tradiţii, firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemăăator Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului.

La început, de firul împletit era legată o floricică. Odată cu trecerea timpului au apărut şi alte simboluri: ghiocelul, trifoiul cu 4 foi, potcoava, coşarul, inimioara etc.

De la români şi aromâni obiceiul mărţişorului a fost preluat şi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.

Mărţişorul rămâne, însă, un simbol specific românilor, devenit tot mai bogat în semnificaţii, odată cu trecerea timpului.