duminică, 8 martie 2015

8 MARTIE!

  




   Ziua de 8 MARTIE 
ne oferă încă o dată prilejul 
de a ne manifesta iubirea şi recunoştinţa 
pentru fiinţa care ne luminează viaţa...

MAMA... UNICĂ şi MINUNATĂ!

MAMA, care este lângă noi, 
oferindu-ne iubire necondiţionată, 
sprijin şi încurajări.

Avem prilejul de a-i spune mamei 
cât de mult înseamnă pentru noi, 
să-i mulţumim pentru cum ne-a crescut 
şi 
pentru tot ceea ce ne-a învăţat.

Ar trebui să spunem mereu:


MULŢUMESC, MAMĂ, CĂ EXIŞTI !!! ♥♥♥


De 8 Martie,

 gânduri curate împletite din iubire, 

alături de un sincer 

LA MULŢI ANI ! ♥♥♥




LA MULŢI ANI, TUTUROR ! ♥♥♥







Sursa gif: internet

luni, 2 martie 2015

,,Nu uita să străluceşti!"

           

      A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.
    De fapt, nu se ştie dacă buburuza a întâlnit licuriciul sau licuriciul a întâlnit buburuza, dar asta nici nu contează pentru povestea noastră.
    Ceea ce contează, e că buburuza şi licuriciul au devenit buni prieteni şi au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că şi-au dat seama că în pădure erau o mulţime de obstacole, lipsite de importanţă pentru alţii, dar care pe ei i-ar putea despărţi: o crenguţă, o pietricică, o frunză…
   Şi atunci, buburuza şi licuriciul au hotărât să se ţină tot timpul de mână pentru ca nimic să nu-i poată despărţi.
  Se plimbau împreună prin pădure şi erau foarte fericiţi, dar într-o zi… licuriciul a constatat că buburuza dispăruse.
    Nu ştia dacă el i-a dat drumul de mână ei sau dacă ea i-a dat lui drumul de mână, dar asta nici nu contează în povestea noastră, contează numai că licuriciul, singur şi trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguţă, dar nu a găsit-o.
   Licuriciul era din ce în ce mai trist şi i se părea că pădurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…
    Şi cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică.



     Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:
    - Licuriciule, poate dacă ai străluci tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi şi s-ar întoarce la tine.
     - Ştii că ai dreptate ? a spus licuriciul… eram aşa de trist, încât am uitat să strălucesc!”

duminică, 1 martie 2015

Povestea lui Mărţişor

  

Povestea lui Mărţişor                               

În vremuri de demult cândva,                    Trecu o lună , şi-ncă două,
Bătrânul Soare se-ntrupa                          Şi iată se făcură nouă.
Într-un fecior frumos şi blând                    Se duse vara, apoi toamna,
Ce cobora lin pe pământ,                         Veni cu cuşma-i albă, iarna.
De-al fetelor surâs furat                            Nici asprul ger nu l-a oprit
Duminica la horă-n sat.                             Din drumul pe care-a pornit.

Lăsă luciri de aprig dor                             În Făurar, pe la sfârşit,
În inima fecioarelor,                                  Flăcăul nostru a găsit
Iar nopţile treceau cu greu                        Castelul cel întunecat
Chiar pentru preamăritul zeu.                    Cu Soarele întemniţat.

Trecut-au luni şi ani în zbor,                      O luptă aprigă s-a dus
Dar fericirea tuturor                                  Ce a durat pân’la apus,
Fu destrămată într-o zi                              Când, plin de răni şi vlăguit,
Când Soarele nu mai veni.                         O dată doar a mai lovit

Într-un castel întunecat,                            Şi capul monstrului hidos
O ură creştea ne-ncetat                           S-a şi rostogolit pe jos.
În sufletul dragonului                                Pizmaş pe frumuseţea lui.                                            
                                                               
                                                                   Pe cer Soarele lumina, 
Lumina pe pământ s-a stins,                     Zăpada albă scânteia,
Chipeşul soare a fost prins                       Iar oamenii şi-au amintit
Şi-n beciul rece aruncat,                          Că multă vreme n-au zâmbit.
Legat şi-n lanţuri ferecat.                         Pe neaua albă, undeva,

Şi graiul păsărelelor,                                O viaţă încet se stingea;
Şi zâmbetul copiilor,                                Al vieţii sânge roşu-aprins
Toate s-au dus, iar pe obraz                    Cu albul pur în joc s-a prins.
Doar lacrimile au rămas.                          Jur-împrejur au răsărit

Pornit-au mulţi flăcăi de-acum,                Albi ghiocei ce-au înflorit
Pe-anevoiosul, lungul drum                     Ca o speranţă dătătoare
Să-nfrunte fioroasa fiară,                        De viaţă şi de sărbătoare.
Dar soarta fu ca ei să piară.                    De-atunci, tânărul Mărţişor,

Şi iată că-ntr-o bună zi,                          Căci el era acel fecior,
Un tânăr mândru se ivi,                          Este întâiul vestitor
Curat cu suflet ne-ntinat                         Al primăverii tuturor.
Şi cugetul neînfricat.                               Femei şi fete, copilaşi,

Şi-n zori de ziuă a pornit                        Îşi împletesc doi ciucuraşi
Pe drumul ce-i era ursit.                         Din alb şi roşu de fuior,
                                                             Purtaţi pe piept ca mărţişor.

                                                 Culorile îngemănate
                                                 Aduc belşug şi sănătate;
                                                 Seva de hrană dătătoare
                                                 Renaşte viaţa de sub soare.
                               



Sursa imagini: internet

Primăvară, bine ai venit!

    PRIMĂVARĂ!!!  






                  ...şi-o îmbrăţişare! 
                         Cu drag!!! ♥♥♥
Sursa imagini: internet
http://www.freeonlinephotoeditor.com