,,Nu uita să străluceşti!"

           

      A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.

    De fapt, nu se ştie dacă buburuza a întâlnit licuriciul sau licuriciul a întâlnit buburuza, dar asta nici nu contează pentru povestea noastră.

    Ceea ce contează, e că buburuza şi licuriciul au devenit buni prieteni şi au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că şi-au dat seama că în pădure erau o mulţime de obstacole, lipsite de importanţă pentru alţii, dar care pe ei i-ar putea despărţi: o crenguţă, o pietricică, o frunză…

   Şi atunci, buburuza şi licuriciul au hotărât să se ţină tot timpul de mână pentru ca nimic să nu-i poată despărţi.

  Se plimbau împreună prin pădure şi erau foarte fericiţi, dar într-o zi… licuriciul a constatat că buburuza dispăruse.

    Nu ştia dacă el i-a dat drumul de mână ei sau dacă ea i-a dat lui drumul de mână, dar asta nici nu contează în povestea noastră, contează numai că licuriciul, singur şi trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguţă, dar nu a găsit-o.

   Licuriciul era din ce în ce mai trist şi i se părea că pădurea nu mai are nici un gust, nici un sens, nici un farmec…

    Şi cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică.

     Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:

    - Licuriciule, poate dacă ai străluci tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi şi s-ar întoarce la tine.

     - Ştii că ai dreptate ? a spus licuriciul… eram aşa de trist, încât am uitat să strălucesc!”

Surse: http://lifetango.ro/nu-uita-sa-stralucesti/

          https://www.google.com/imghp?hl=fr&gws_rd=ssl