Vreau să ştiu! * IV Planete pitice

Pluto (planeta pitică)

- Pluton (Pluto), ca mărime, este a doua planetă pitică, după Eris, cu o rază de 1195 km

- până recent, a fost considerată cea de-a noua planetă din sistemul solar

- atmosfera lui Pluto este formată din monoxid de carbon şi azot

- face o rotaţie completă în jurul Soarelui în 247,8 ani, pe o orbită, la distanţa de 5,91 miliarde de kilometri

- uneori Pluto ajunge mai aproape de Soare decat Neptun

- datorită distanţei mari dintre Pământ şi Pluto, se cunosc puţine lucruri despre această planetă pitică

Ceres (planeta pitică)

- la descoperirea ei a fost considerată planetă, iar apoi a fost reclasificată ca fiind asteroid

- în 2006, a fost schimbată definiţia termenului de planetă, iar Ceres a primit statutul de planetă pitică

- are un diametru de doar 950 km

- este cel mai mare obiect din centura de asteroizi, conţinând 32% din masa totală a centurii

La 480 milioane kilometri departare de Soare se termina centura de asteroizi

Haumea (planeta pitică)

- se află la aproximativ 6,5 miliarde de kilometri de Soare s

- are o treime din masa lui Pluton

- a fost descoperită în 2004 de o echipă condusă de Mike Brown de la Observatorul din Statele Unite, iar în 2008 a fost catalogată ca fiind o planetă pitică

- în jurul ei, s-au descoperit orbitând 2 sateliţi naturali, Hi’iaka şi Namaka

Eris (planeta pitică)

- Eris este cea mai îndepărtată planetă pitică descoperită până acum

- se află pe raza discului împrăştiat

- are un diametru de 3000 km şi o viteză de 3436 km/h, pe orbită

Makemake (planeta pitică)

- Makemake ca marime este a treia planetă pitică din Sistemul Solar

- temperatura este extrem de scăzută (-243,2 grade Celsius)

- suprafaţa sa este acoperită cu metan şi alte elemente

- Makemake a fost descoperită în 2005 şi a fost clasificată ca plutoid în iulie 2008

- se află la 5,7 – 7,9 miliarde de kilometri distanţă faţă de Soare şi efectuează o orbită completă în 310 ani

Dupa aceasta planetă, se termină centura Kuiper.

Norul lui Oort

- la marginea sistemului Solar întâlnim „norul lui Oort”

- se afşă la o distanţă faţă de Soare de 50.000 UA, aproape un an lumină

- Jan Oort, a ajuns la concluzia că locul de origine al cometelor este acest nor, aflat la graniţa gravitaţională a întregului sistem solar.

- Norul lui Oort se presupune că ar fi rămăşiţele discului protoplanetar original care s-a format în jurul Soarelui acum 4,6 miliarde de ani. 

Este acceptată presupunerea că norul lui Oort a fost iniţial mult mai aproape de Soare, făcând parte din procesul ce a dus la formarea planetelor şi asteroizilor.

Cometele sau “stelele cu coadă” 
- sunt corpuri compuse din praf amestecat cu gaze îngheţate şi apă

-au ca origini două puncte principale în sistemul solar. Cometele de scurtă durată, provenite probabil din centura Kuiper şi cometele ce provin din cele mai îndepărtate locuri din sistemul solar, probabil din Norul lui Oort.

Cercetătorii sunt de părere că Sistemul Solar va mai exista încă 2-3 miliarde de ani, dacă vom fi ocoliţi de alte cataclisme cosmice. Soarele îşi va consuma în cele din urmă hidrogenul, iar Terra va arăta precum Venus. Peste 3,5 miliarde de ani viaţa pe Pământ nu va mai exista, iar peste 7,5 miliarde de ani Soarele va deveni o gigantă roşie, carbonizând planeta Mercur şi aruncând Terra şi Marte din sistemul solar, găsindu-şi sfârşitul pe orbite îndepărtate.

Sursa: după http://www.asociatia-profesorilor.ro/planetele-sistemului-solar.html
http://copilariejoacasibucurie.blogspot.ro/2015/01/sistemul-solar-ziua-1.html

http://www.descopera.org/sistemul-solar/