Sfintirea Mesei de Ajun
Când cocoşul vesteşte miezul nopţii, spre Ajun, gospodinele se scoală ca
să moaie turtele. Clitul de turte se scoboară de la locul de unde fusese pus ca
să se usuce şi să fie ferit de ochii şi mânile copiilor, se iau câte
3 - 4
turte, se rup în două ori în patru bucăţi şi se moaie într-o apă călduţă în
care s-a topit zahăr şi apoi se aşează pe fundul unei farfurii. Peste acest
strat de turte se presară zahăr pisat, amestecat cu miez de nucă, asemenea
pisat, sau numai jolfa, julfa, jofa sau jufla de sămânşa de cânepă. Peste acest
strat se pune un alt rând de turte muiate, şi iarăşi julfa sau miezul de nucă, şi astfel se urmează pana se umple blidul, peste care se presară zahărul sau
miezul de nucă. Alteori, turtele se ung cu miere.
Când lucrul acesta este isprăvit, femeia merge în "casa
cea mare" sau în "casa de dincolo"-odaia care este păstrată curată- aşează pe masa de sub icoana cea mai frumoasă faţa de masă pe care o
are, iar pe mijlocul ei pune o sticlă de vin roşu, prohir, iar la lipsă alb. La
dreapta sticlei pune o farfurie cu turte, iar în cealaltă parte o farfurie,
jumătate cu bob făcălit sau făcăluit, sleit, după cum se spune prin Muntenia, cu ceapă prăjită pe deasupra, iar cealaltă jumătate este plină cu perje
fierte.
În cele patru cornuri sau colţuri ale mesei se aşează câte un colac,
iar în lipsă, câte un sfert de pâine. Între colacii din dreapta se pune câte un
fuior de cânepă, bine periat, zicând unii că acesta este barba lui Moş Crăciun - e un mic plocon preotului; prin alte părţi, "fuiorul popii"
se dă de obicei în ajunul Bobotezei.
Moş Ajunul
În seara de 23 spre 24 Decembrie, după miezul nopţii şi până la ziua, se obişnuieşte, prin unele părţi din Ardeal şi Ţara Românească, să meargă cetele de copii, alcătuite din doi, trei, patru şi câteodată şi mai
mulţi inşi, din casă în casă, cu colinda, Moş Ajunul, Bună dimineaţa, Colindişul sau Bună dimineaţa la Moş Ajun. În această seară nu vine nimeni la
han decât numai copiii. Petrecerea lor ţine până la 12 sau 1 noaptea, când se împart în grupuri câte 5 sau 6, sub conducerea unuia mai mare dintre ei. Pleacă toţi în toate părţile, strigând pe la ferestrele locuitorilor :
,, - Bună dimineaţa la Moş Ajun !"
Stăpânul casei iese şi le dă covrigi, mere, nuci sau
colindele, care sunt singura răsplată a umbletului lor".
Ignatul (20 decembrie)
Tăierea Porcului - Cu câteva zile înaintea începerii
ciclului zilelor festive, în comunitatea tradiţională românească are loc
sacrificarea porcului, în ziua de Ignat pe data de 20 Decembrie. Tradiţia cu
pricina este respectată îndeosebi la sat, unde totul se desfăşoară conform unui
adevărat ritual. Originile acestuia datează din vremurile de dinaintea
creştinismului, acesta din urmă aceptându-l ca o parte firească din viaţa
comunităţii şi dându-i de asemenea o însemnătate spirituală întrucât bucatele
astfel pregătite nu pot fi consumate până ce nu au fost sfinţite de preot.
Împodobirea bradului de Crăciun
Alt obicei întalnit este Împodobirea bradului de Crăciun cu: jucării, lumini, globuri, beteală, bomboane, împreună cu familia, în data de 24
decembrie.
În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca prin hornul
căminului şi va lăsa daruri pentru toată lumea, în cismele puse sub
brad.
Steaua din vârful bradului
Steaua pe care o punem în vârful bradului de Crăciun este
simbolul stelei care s-a arătat în Betlehem, vestind naşterea lui Iisus Hristos şi călăuzindu-i pe cei trei magi la ieslea săracă în care acesta se născuse.
Steaua care s-a aratat celor trei magi de la Răsărit este
evocată şi de steaua cu care merg copiii români la colindat: o stea mare, din
lemn, împodobită cu hârtie colorată şi cu crenguţe de brad sau vâsc, pe care
este lipită, de obicei, şi o iconiţă cu Maica Domnului şi Pruncul.
Mersul cu capra
Bătrânii considerau capra ca fiind animalul care dă semne
dacă vremea va fi bună sau rea. La origini, ˝jocul caprei˝ (omorârea, bocirea,
înmormântarea, învierea) a fost un ceremonial grav, de cult. De-a lungul
timpului acesta a devenit un ritual menit să aducă prosperitate în anul care
vine.
În zilele noastre, acest joc a rămas un pretext pentru o revigorarea unor
tradiţii din bătrâni, etalarea unor costume, covoare, ştergare tradiţionale în
culorii vii.
Capra poartă denumirea de ţurcă. Capul ţurcii are specifice
două coarne înalte, împodobite cu beteală, panglici şi clopoţei. Uneori este împodobită cu fâşii lungi şi multicolore de pânză sau, mai nou, de hârtie
colorată.
Se spune că ţurca era jucată de oamenii însuraţi. Flăcăii se temeau
să o joace, căci se credea că pentru şase săptămâni se depărtează de ei îngerul
cel bun şi sunt lăsaţi în voia celui rău.
Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie.
Colindatul
Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale
sărbătorilor de Anul Nou. La sate, cu colinda merg copii şi flăcăii. Aceştia
sunt organizaţi într-o ˝ceată˝, cu o ierarhie bine stabilită, existând un
conducător şi un loc de întâlnire.
În trecut, flăcăii cu vârste cuprinse între 18-20 ani erau
cei care mergeau la colindat. Aceştia îşi găseau o ˝gazdă˝ la care stăteau pe
toată perioada sărbătorilor şi nu aveau voie să umble singuri pe uliţele
satului, ci doar în ceată.
Tot ce se petrece în această perioadă trebuie să aibă un
caracter augural, colindele caracterizându-se prin crearea unei atmosfere pline
de optimism în care se formulează dorinţe şi năzuinţe ale oamenilor, acestea
atingând chiar limitele fabulosului.
În prima zi de Crăciun, colindatorii merg cu Steaua, amintind de astrul
pe care l-au urmat Cei Trei Magi pentru a ajunge la locul în care Pruncul Iisus
era născut. Există cântece specifice şi se joacă chiar anumite scenete
inspirate din Evanghelii. Colindatul se întinde însă pe toata perioada sărbătorilor
de iarnă şi mai include Capra, Ursul, în perioada Crăciunului ţi Pluguşorul sau
Mielul, de Anul Nou.
Citiţi şi ,,Noaptea dinaintea Crăciunului", ,,Adevărata semnificaţie a bradului de Crăciun", ,,Legendele lui Moş Crăciun" şi alte pagini postate anul trecut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu