Doi fraţi sărmani
care încă nu ştiau ce e să ai un Crăciun fericit au trecut pe acolo.Erau uimiţi
de splendoarea luminţelor şi a betelei viu colorată. Deodată începe să ningă, dar ei erau neclintiţi din poarta casei. Familia înstărită avea o
fetiţă frumoasă, cu bucle aurii şi cu ochi albastri. Atunci când o priveai te
pierdeai în cerul plin cu nori. Zărindu-i pe aceşti copii uimiţi de luminile casei, a rugat-o pe mama ei dacă i-ar putea primi să le dea nişte biscuiţi calzi şi
un pahar cu lapte.
Mama i-a dat voie, iar ea nu a ezitat şi i-a chemat. În
privirea copiilor scânteia un foc din adâncul sufletului. Bine intraţi nu-şi mai dezlipeau privirile de la lucrurile
fine ale fetiţei. Ea i-a întrebat cum îi cheamă. Ei i-au răspuns că Abel şi
Cain. Fetiţa zâmbindu-le le-a spus că pe ea o cheamă Anabell.
Deodată, prin inima
Anabellei s-a lăsat o apăsare grea văzând nefericirea copiilor cu nume
biblice. Întrebându-i dacă au primit vreodată un cadou, copiii i-au răspuns că atunci
când părinţii lor trăiau aveau şi ei un Crăciun asemănător.
Anabell şi-a rugat
părinţii să rămână şi aceşti doi copii orfani la ei, în casă, de Crăciun. Desigur, pentru părinţii ei nu era nimic imposibil. Ba chiar a pus să i se pregătească o cameră, în care să poată să se
odihnească.
Anabel a fost cu ei la cumpărături luându-le haine curate şi
frumoase. Se citea în ochii lui Abel şi a lui Cain o fericire enormă.
Venind
seara au luat cina, o mâncare tradiţională, făcută de mama Anabellei.
După o
masă copioasă cu multe bunătăţi, ei s-au gândit să le mulţumească parinţilor Anabellei şi acesteia. Multumiţi de acest dar de la Dumnezeu au înţeles că părinţii lor nu au uitat de ei şi le-a trimis un înger sub chip de fetiţă. Au
adormit cu lacrimi în ochi.
Dimineaţa, toată familia era jos sub crengile
bradului verde. Se întrebau oare de ce? Coborau încet fără să li se simtă prezenţa. Erau multe cadouri acolo.S-au dus până acolo şi se uitau la cadoul
Anabelei care era un set de bijuterii. Anabell i-a împins către brad arătându-le
că mai sunt două cadouri cu numele lor. Abel a primit ce visa: o masinuta de
teren, iar Cain o trusă de doctor, pentru că întotdeauna a visat să vindece
oamenii.
Părinţii Anabellei s-au hotărât să-i înfieze. Fata era fericită pentru că avea 2 fraţi minunaţi.
Şi au făcut împrenună multe CRĂCIUNURI de atunci înainte, până când fiecare avea familie şi se adunau toţi fericiţi. Fraţii
Anabellei o iubeau extraordinar de mult. Şi au
trăit fericţti până la adânci bătrâneţi cu copii, nepoţi şi aşa mai departe.
Sursa gif: internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu